Secretele comunicarii nonverbale. Ghidul unui fost agent FBI pentru citirea rapida a oamenilor
Asta citesc acum. Era începută deja, încă nu e terminată, cu toate că îmi trecuse la un moment dat prin cap să îi dau bice weekend-ul trecut, dar culmea face că rar s-a întâmplat să depăşesc cele 15 minute cu mai mult de 5,10. Şi asta deoarece mereu mă prinde seara şi lenea. Dar nu am trişat deloc! 
E prima carte din categoria “limbajul corpului” pe care o iau la pigulit, din scoarţă-n scoarţă. Că am mai răsfoit şi eu una, alta prin librării, dar cu atât m-am ales. Mi se pare însă foarte interesant cum a reuşit micuţa să îmi atragă atenţia asupra unor lucruri. Care se întâmplă în jurul meu. Care şi până acum se întâmplau, dar pe care ochiul meu nu le ştia traduce. Iar fetele cu ochii închişi pot da în gropi, dacă mă-nţelegeţi…
Unele chestii sunt banale, le ştie toată lumea fără să citească tratate de psihologie, sunt pur şi simplu intuiţii. Dar sunt şi altele, care m-au făcut să mă gândesc la mine personal şi la felul în care îmi reacţionează corpul înainte ca mintea să conştientizeze o anumită stare. M-am surprins autoanalizându-mă şi înţelegându-mă, cu mirare uneori. E ciudat să nu ştii că simţi ceva. Poate sună a egocentrism fără leac, dar în ultima vreme caut să detectez decalajele între simţirea şi exprimarea mea. Sau blocajele. Să le aflu originea şi să iau atitudine. Atenţie, însă, nu vă hazardaţi, nu tot ceea ce poţi afla despre tine e flatant.
Nu ştiam că atingerea gâtului cu mâna înseamnă anxietate şi nesiguranţă, că afişarea mâinilor e semn de încredere, iar degetul mare păstrat la vedere transmite mesajul că tu eşti şeful. Nu ştiam că oamenii încremenesc atunci când mint, gesturile lor pălind vizibil.
Iar cel mai important de reţinut mi s-a părut faptul că tipul explică cititorului să nu ia ad-literam ce scrie acolo, întrucât nu întotdeauna se aplică teoria. Adică, să nu căutăm cu disperare semne non-verbale, uitând de context. Cu alte cuvinte, gesturile sunt sugestive doar atunci când nu se mai înscriu în obişnuit. Doar atunci e cazul să începi să-ţi pui întrebări.
Per total, nu e mare filozofie, probabil cartea ar merge rezumată în jumătate din numărul paginilor, cert e că are poze, deci e un foarte bun început pentru blonde! :p
Miruna Siminel
Andra Muresanu
Corina Georgescu
Spor la citit in continuare.
Spor la citit Miruna. Cartea e excelenta, mai ales daca n-ai cititnimic inca despre limbajul trupului. Pe mine chestiile astea ma ajuta mult in negocieri.Eu aplic chestiile astea in negocieri. Adica imi dau seama daca omul minte, daca e sigur pe ce spune sau daca nu e interesat de subiect. Nu se aplica intotdeauna, de exemplu azi dimineata, m-am surprins urmarind o prezentare stand “cu mainile in san”, desi eram total de acord cu ce se vorbea acolo.
Joe Navarro a tinut si o conferinta in Bucuresti la inceputul lui aprilie, la care as fi vrut sa ma duc. Sunt interesante si cartile despre comunicarea non-verbala ale lui Septimiu Chelcea, desi acolo lucrurile sunt explicate stiintific, prin teorii, tipologii, etc. Si ca sa raman in domeniul psihosociologiei, am citit o carte de Dylan Evans, care mi-a placut foarte mult, despre emotii si inteligenta emotionala, pe care va sfatuiesc macar s-o rasfoiti.